din dragoste

post

Singuratatea e si ea o forma de detoxifiere. Cand esti singur (si nu ma refer lipsa oamenilor de langa tine ci la lipsa celor aflati pe aceeasi lungime de unda) esti nevoit sa pastrezi toate prea plinurile inauntru. Cam ca serpisorul care il intreba pe tatal sau daca sunt veninosi (isi muscase limba). Ei si mi se pare mie ca dupa un stagiu de-asta de stat singur esti mai atent cu cel de langa tine si nu mai trancanesti chiar tot ce iti trece prin cap fara nici o socoteala. Mi-a zis cineva o data ca daca nu vorbeste are impresia ca nu i se oxigeneaza creierul. Asa ca facea fum intr-al tau:).

post

Singuratatea e si ea o forma de detoxifiere. Cand esti singur (si nu ma refer lipsa oamenilor de langa tine ci la lipsa celor aflati pe aceeasi lungime de unda) esti nevoit sa pastrezi toate prea plinurile inauntru. Cam ca serpisorul care il intreba pe tatal sau daca sunt veninosi (isi muscase limba). Ei si mi se pare mie ca dupa un stagiu de-asta de stat singur esti mai atent cu cel de langa tine si nu mai trancanesti chiar tot ce iti trece prin cap fara nici o socoteala. Mi-a zis o colega o data ca daca nu vorbeste are impresia ca nu I se oxigeneaza creierul. Si-i producea creierul ala numai rautati. Si cand stai cu unul de-asta te

nesiguranta

nesiguranta are si ea avantajele ei: cand esti nesigur gresesti mult mai rar (pentru ca esti preocupat sa nu gresesti :), nu te plictisesti pentru ca te miri mereu ca ti-a iesit si de data asta si, in plus, esti mereu placut surprins cand te lauda careva.
in schimb n-o sa te puna nimeni sef - dar asta nu e chiar un lucru rau :).

Fiti atenti ca vine un an nou,
ce bine ar fi sa fie unul MINUNAT!

A venit toamna.

Ce frumos!

... eram prin clasa a saptea si un baiat s-a hotarat ca ma conduce spre casa; eram tare incantata de treaba asta mai ales ca era mai mare decat mine (pesemne era prin a opta); si eram atat de hotarata sa il tin de vorba ca nu am vazut sarma de care m-am impiedicat rau de era sa ma insir pe jos cat eram de lunga: pe urma n-am mai fost in stare sa zic nimic coerent pentru ca eram ravasita ca m-am facut de rusine si in acelasi timp ocupata sa ii arat baiatului ca nu imi pasa;

... alta data si cam pe la aceeasi varsta ma plimbam si trancaneam cu entuziasm nici nu mai stiu de pe unde veneam; m-am trezit ca interlocutorul ma opreste brusc punandu-si mana in fata mea; ei bine, daca nu facea treaba asta dadeam direct cu capul intr-un pom care crescuse stramb cu burta inainte exact pe directia mea de mers.

.... cu un baiat din cartierul vecin am fost la film la Republica; nu stiu cum dar pe drum m-a apucat asa o nevoie fiziologica urgenta (adica faceam pe mine) incat l-am adus acasa aproape alergand; ca sa nu ma fac de ras i-am zis ca am musafiri si am uitat si ma asteapta... ma rog; ala s-a uitat la mine si a zis: ma tu faci pe tine! dar io: nu, nu ce-ti veni, e urgent cu musafirii aia.

Azi as rezolva situatiile mai bine si fara atatea framantari dar azi lumea nu mai este la fel de nebun colorata. Nici nu as mai rezista la asa zbucium de fiecare zi :)