lucruri vechi, raspunsuri noi

Azi m-am apucat intr-o doara sa ma uit intr-un sertar; pe langa o serie de hartoage care nu mai intereseaza pe nimeni am dat de un caiet minunat din liceu; si din ce citeam mai multe ma minunam mai tare; nu stiu daca e de bine sau de rau dar constat ca nu mi s-au schimbat ideile principale nici cu un centimetru; nici obiceiurile (nici atunci nu suportam sosetele);

Si asta imi aduce aminte de o veche discutie despre oameni, daca ei se schimba sau nu se schimba; discutia ramane deschisa si consider si acum ca nu exista vreun raspuns batut in cuie asa cum nu exista raspuns exact pentru alte multe intrebari filosofice; altfel s-ar fi scris deja un ghid dupa care ne conduceam existentele - apoi se ajungea la colaps dupa care se schimbau regulile dupa care iar se ajungea la colaps pentru ca nu exista reguli pentru orice atata vreme cat orice-ul este in miscare; exista insa capacitatea ta de a intelege si de a te adapta si de a invata din greselile trecutului; Si iaca paradox; tocmai am enuntat o regula despre lipsa de reguli:))

Revin la cufarul meu care era de fapt un caiet dintr-un sertar ca sa spun ca e placut sa te intalnesti cu tine; si ca e frumos sa fii recunoscator pentru oamenii care ti s-au intamplat si sa iti amintesti povesti de care aproape ai uitat. Intr-o vreme spuneam ca m-am emotionat si m-am speriat si m-am bucurat de atatea ori incat ma intreb daca nu cumva am 150 de ani. Azi mi-a venit insa alta idee: daca nu cumva la sfarsitul unei vieti implinite toate imaginile si starile si visele si sentimentele tale ti s-ar arata ca o panza frumos tesuta in care nimic nu a fost fara rost, rezultatul alegerilor si trairilor tale din fiecare zi. Si in acel moment fiecare om sa aibe propria tesatura:cu noduri mai mici sau mai mari, lucrata pe indelete sau in graba, mai colorata sau mai gri, mai luminoasa sau mai...

Spun unii ca raiul si iadul nu ar exista de fapt; ca ar fi doar stari de spirit... sau feluri de tesaturi :)

rugaciune

Rugaciune accadiana a poporului dintre Tigru si Eufrat (inainte de organizarea imparatiei babiloniene):
"Soare, tu stralucesti cel mai adanc dintre Ceruri; tu deschizi portile care inchid vazduhurile; tu gonesti golul nesfarsit dintre vamile aerului! Soare, catre intinsul pamantului tu iti intorci fata - Soare tu acoperi pamantul, ca o patura, cu imensitatea cerurilor! Soare, catre tine imi adun puterile inimii, in lumina ta e mantuirea relelor mele! Sa nu stingi lumina, Soare! caci ne e spaima de intuneric si de demonii nascuti din el".

am pictat in 1999 - in paint

Una se cheama "asfintit" si cealalta "culoare".

Nu pot sa zic decat ca imi plac culorile si imi place de mine :))

vine primavara si pe urma vara

mi-am dat seama astazi; pentru ca am vazut martisoare la taraba de langa piata mea, am vazut mucenici la alimentara si cineva m-a invitat la petrecerea de 8 martie;

tot astazi mi s-a facut dor de vara; in fiecare an mi se face dor de vara; vara circula un soi de liberatate nevazuta; in plus ma simt aurie cand merg la plaja, sunt o sirena cand intru in apa si ma simt ca zana zorilor cand intru noaptea in apa iar in jurul meu sunt licurici luminosi (cine stie stie); cand inot licuricii astia se aprind si mi se taie respiratia de emotie desi fenomenul cica e unul cat se poate de logic ( nu logica ne intereseaza); mai este un moment cand te simti ca zana zorilor: in zori cand intri in apa chiar pe drumul de lumina facut de soarele care rasare;

Mi-e dor si astept ca lumea sa fie iar aurie in jurul meu.

dorinta

Asa mi-ar placea sa fie la mine acasa. Si nu ma refer neaparat la forma de relief...

din dragoste

O putea iubi mai mult de atat?

cuvinte

ieri am petrecut o zi minunata; am fost cu totii pe malul marii, era soare si cald, ne-am plimbat si am trancanit in voie, ne-am intalnit si cu alti doi oameni dragi cu care ne-am plimbat si am trancanit in voie; in timp ce vorbeam cu adina mi-am dat seama ca este una din putinele persoane cu care chiar pot sa vorbesc fara sa ma impiedic in sensul cuvintelor; si ma gandesc ca paradoxal, desi cuvintele exista pentru ca oamenii sa comunice, la un anumit nivel prin sensul lor limitat iti limiteaza comunicarea; sunt situatii cand vorbesti entuziasmat de cate ceva si spui ce simti si ce crezi despre lucrul acela, si vorbesti asa, cu tot sufletul de ai impresia ca iti izvoraste lumina din privire si te trezesti la un moment dat intrerupt de partenerul de discutie care iti atrage atentia ca de fapt cuvantul cutare inseamna un pic altceva... adica e bine si cum ai zis tu da' mai inseamna si altceva si tu te opresti nauc pentru ca daca ar fi fost pe aceeasi lungime de unda in niciun caz nu ajungea la... ma intelegi;
si vorbeam cu prietena asta a mea si ne-am spus atatea lucruri in 15' de conversatie ca m-a cuprins asa recunostinta ca exista oameni care se potrivesc cu noi; si m-am gandit ca exista un alt fel de comunicare dincolo de cuvinte cu sens strict, un soi de atingere de suflete; cand se intampla asta eu cred ca oamenii se invaluie in lumina si sclipesc ca niste licurici...