cred ca daca m-as dizolva vreodata ar ramane in urma mea culori calde, de pamant, oranj cu ruginiu cu galben si rosu inchis.
cred cateodata ca am trait intr-un loc in care era cald si bine, in care soarele apunea in multe culori, ca ma plimbam prin gradini cu miros tulburator, ca eram inconjurata de lucruri minunate si eram iubita vreunui rege al carui nume nu-l mai stiu.
simt cateodata ca ma pot inalta atat de sus incat renunt de frica sa nu ma pierd in vazduh.
si mai cred uneori ca sunt facuta din ceva din care e plamadit universul si mi-e usor atunci sa ma uit la lume intr-un fel niciunde scris, sa deslusesc firescul, fericirea sau tristetea aflate sub ceea ce vad toti.
scuzati indrazneala.
