de craciun

Craciunul acesta este pentru mine unul dintre cele mai fericite; fericit intr-un fel linistit, asa, ca o poveste; am incercat sa spun de ce si nu pot, e ca si cum cuvintele nu-mi pot cuprinde bucuria. Chiar asa, de sarbatori si evenimente deosebite ar trebui sa inventam niste cuvinte mai cuprinzatoare: cuvinte cu burta mare in care sa incapa toata bucuria noastra;
As dori ca toti prietenii mei sa fie bucurosi si tuturor sa le fie bine. Si oamenilor de pe strada sa le fie bine astfel incat sa ne putem oglindi fiecare bucuria in zambetul celuilalt.
Craciun fericit tuturor!

despre dumnezeu

m-am luat cu vorba zilele trecute si mi-am promis sa scriu ceva despre dumnezeu; am scris cu d mic pentru ca stiu ca nu se supara din atata lucru;
scriu doar ce cred eu despre asta mai exact ce simt; citeam undeva ca, spre deosebire de barbati, femeile sunt mai aproape de divinitate pentru ca ele simt mai degraba asta si nu pierd vremea incercand o viata sa priceapa care teorie e mai adevarata decat alta;
dar sa incepem cu inceputul; in primul rand trebuie facuta diferenta intre religie si credinta; credinta este ceva-ul din sufletul omului care il sustine si in care crede, care il ajuta sa mearga mai departe si care ii umple sufletul de liniste si bucurie; religia este un fel de "forma institutionalizata" a credintei; ca orice institutie are pacate. lumesti.
Eu cred ca nimeni nu are voie sa spuna "religia mea e mai buna". O astfel de afirmatie face pe deplin dovada unei intolerante care - asa cum ne-a dovedit istoria- nu a dus la nimic bun. Prin urmare fiecare are dreptul sa imbratiseze ce religie doreste; atata vreme cat omul este credincios si traieste in armonie cu universul si cu sufletul impacat totul este in regula.
Pentru ca despre dumnezeu s-au spus multe si oamenii si l-au imaginat in multe feluri; mie nu-mi place ideea unui dumnezeu razbunator, care ne contabilizeaza fiecare greseala, care ne pregateste un loc neplacut cu fum de pucioasa si alte asemenea dupa ce nu vom mai fi, care imagineaza icoane cu sfinti incruntati la care ti-e frica sa te uiti pentru ca te privesc cu asprime de pe perete; si pentru ca tot am ajuns la icoane vreau sa spun ca am fost asta vara la Manastirea Agapia unde am fost impresionata de picturi; au fost realizate de pictorul N.Grigorescu si rar mi-a fost dat sa vad asa niste imagini frumoase; toti sfintii si fecioara Maria si Isus te priveau cu blandete si culorile erau minunate si erai bucuros ca te afli in locul acela; asa am dedus eu ca pictorul era un om tare bun de a fost in stare sa picteze asa frumos;
Am citit odata ceva despre dao si daoism care mi-a placut tare mult; spunea ca dao este forta care face sa creasca lucrurile, care este pretutindeni, care este pur si simplu dincolo de cuvinte si de ce am putea noi sa imaginam, comentam, contrazicem, etc. Asa ma gandesc si eu la dumnezeu; ca este pretutindeni inclusiv in noi, ca este de o bunatate nesfarsita, ca il simtim atunci cand suntem buni si impacati si iubitori, ca nu trebuie decat sa ne incadram ritmului firesc al lucrurilor pentru a trai in armonie cu lumea si pentru a fi fericiti. Uite asa pur si simplu fara dogma, fara vinovatii ce nu au legatura cu lucruri intradevar rele. Si, in felul acesta ajung eu la biserica cand am sufletul deschis, in felul acesta nu-i consider pe musulmani, daoisti, budisti necredinciosi, in felul asta sunt fascinata de bisericutele noastre si clopotele si toaca de lemn dar si de moschei si cantecul din ele.
Si simt eu ca Dumnezeu exista si ca il avem fiecare in suflet numai ca suntem prea ocupati sa ii dovedim celuilalt ca nu are dreptate...

cea mai frumoasa din lume

Nu stiu exact de cand dar intr-o zi mi-am dat seama ca atunci cand imi placea ceva foarte mult spuneam despre acel ceva ca e cea mai frumoasa/cel mai frumos din lume (dupa caz). Si asa mi-am luat eu cea mai frumoasa poseta din lume, cel mai frumos album cu cai, cea mai frumoasa umbrela etc. Si prietenii mei zambeau cu ingaduinta, cum naiba sa fie cea mai frumoasa din lume, nu avem de unde sa stim. Pe urma au inceput si ei sa spuna ca li s-a intamplat cate ceva "cel mai frumos din lume". Si ma gandesc ca reticenta fata de "cea mai frumoasa din lume" este un pacat invatat de oamenii mari. Copiii se bucura cu tot sufletul lor de ceea ce le place si nu stau sa se gandeasca ca ar putea exista altceva altundeva altcandva alt... Chiar imi povestea zilele trecute prietena mea cum s-a dus cu un cadou de Mos Niculae la o fetita (Maria) si cat de tare ii place de fetita asta pentru ca orice i-ai duce "chiar si o scama" (am citat-o aici pt ca mi s-a parut teribil de distractiv) ea primeste cu mare entuziasm si spune un sincer si invariabil "exact ce imi doream" . Sa tot faci cadouri cand cineva le/te primeste asa frumos.
Asa ca ma gandeam ca si ganditul asta este bun dar nu atunci cand te impiedica sa simti binele cu tot sufletul tau. Ca si cu Dumnezeu: atata l-au gandit unii in loc sa-l simta ca au ajuns la razboaie, strategii, penitente, blesteme cica in numele lui. Auzi. Dar despre asta mai vorbim pentru ca sunt prea multe de spus.
Prin urmare eu propun sa ne bucuram mai des si mai naiv chiar daca unii o sa ne creada prostuti...

pe scurt despre fericire

Ma gandeam sa scriu despre oamenii fericiti. Eu cred ca in general oamenii fericiti sunt tacuti si nu vorbesc prea mult despre fericirea lor. Probabil ca nici nu se gandesc neaparat ca sunt fericiti ci pur si simplu ca le este bine. Si cand iti este bine nu te apuci sa spui toata ziua asta ca seamana prea mult a lauda. In plus risti sa-i enervezi pe cei din jur. Mi se pare ca in general oamenii sunt atrasi de intamplarile triste. Al meu sot s-a gandit intr-o zi sa faca un experiment. Vreme de vreo doua saptamani cand era intrebat ce face raspundea ca foarte bine, excelent, s.a.m.d. Interlocutorul ramanea fara chef de vorba si oarecum nedumerit iar vorbitorul fara interlocutor :))
Eu cred ca fericirea nu e un soi de premiu pe care sa-l primesti cand esti batran dupa nu stiu cate stradanii sau eventual pe lumea cealalta. Cred ca suntem fericiti in fiecare zi, de cate ori ne este bine: ca e soare afara, ca ai vazut aseara luna noua cu o stea prin preajma, ca ai baut o cafea in parc la terasa si ai trancanit in voie, ca bebelusul tau iti zambeste cand iti intalneste privirea si tu te topesti ca o baltuta la soare, ca suna la usa si stii ca ti-a venit seara barbatul acasa si ca zambeste cand ii deschizi, ca dimineata vine sa te cheme la masa si miroase a cafea, ca asculti o melodie pe care ti se pare ca poti zbura, ca citesti o carte scrisa de cineva care pur si simplu se potriveste cu tine si tot asa.
Asta nu inseamna ca nu exista si probleme. Dar eu cred ca atata vreme cat suntem sanatosi si avem norocul sa ne fie bine suntem datori sa trecem peste micile neplaceri si sa ne bucuram de tot binele care ne inconjoara. Nu o sa reusim asta in fiecare zi pentru ca suntem oameni nu ingeri dar cred ca fericirea este in noi. Trebuie doar sa ne facem curat in suflete ca sa ne poata lumina pe dinauntru.

despre alb - discutie libera cu final colorat

M-am gandit la lucrurile albe si am ajuns la urmatoarele concluzii:

1. nu imi plac hainele albe. Nu pot sa le sufar. O data pentru ca nu au culoare, cand ma uit la o haina alba pot sa ma gandesc doar ca e curata sau mai putin curata da' nu ma incalzeste cu nimic; pe urma dupa ce le speli de cateva ori se transforma in haine mai putin...albe. Mi-a zis mie cineva drag ca gospodinele adevarate tin lucrurile albe albe dar eu nu sunt o gospodina adevarata ci una in devenire pt o perioada determinata; si apoi nici nu imi sta bine cu alb asa ca aceasta problema e rezolvata;


2. cu florile albe sentimentele sunt impartite; daca vorbim despre ghiocei trebuie sa recunosc ca mi se par uratei; stiu ca nu e prea frumos din partea mea sa spun asa ceva despre vestitorii primaverii, dar cand apar ghioceii de obicei afara este urat, e frig, e zapada amestecata cu noroi iar noi suntem cam zgribuliti. Chiar si ghioceii daca stam sa ne gandim sunt cam murdarei si au capul mare si caraghios care atarna suparat pe tulpinita plapanda. Imi vine sa si rad pt ca un prieten mi-a spus odata ca l-a certat ta-su iar el a luat pozitia ghiocelului - moment in care si-a apropiat bocancii si a lasat capul in jos . In ce priveste lacramioarele se schimba treaba pt ca imi par frumoase cu floricelele lor crete si elegante si cu mirosul la fel de elegant. Iar crinii aceia albi imperiali cu parfumul lor ametitor mi se par minunati desi toti cunoscutii mei nu pot sa ii sufere datorita mirosului. E drept ca mirosul te cam ameteste dar ce, cand bei vin rosu sec nu te ametesti si nimeni nu zice ca nu sufera vinul rosu... dar deja ne-am departat de la subiectul ales.


3. despre casele albe nu pot sa spun decat ca sunt minunate; pentru mine in definitia fericirii intra casa alba cu acoperisul rosu; daca este casa alba inseamna ca suntem amandoi, ca avem doi copii, trandafiri galbeni in gradina, un catel, mult mult soare si, mai ales, mult mult mult timp liber..

Si pentru ca tot am ajuns cu gandurile aici mai vreau sa spun ca fericirea are culoarea razelor de soare. Nu cred ca ma puteti contrazice, nici macar nu ma puteti verifica, stiintific vorbind...

am scris ceva mic (prima data)

Astazi vorbeam cu un prieten; spuneam despre o carte ca o tot citesc si recitesc si nu ii gasesc nod in papura. Desi sunt experta in gasitul nodurilor in papura. Pe urma m-am gandit ca nu ma caracterizeaza doar cautatul si gasitul acestor noduri. Asa ca am ajuns la concluzia ca folosesc nodurile pentru a lega intre ele raze de soare. Amestecul inedit mi-a adus aminte de o alta afirmatie care imi lasase aceeasi impresie: scria intr-un horoscop despre cei ca mine ca sunt un amestec ciudat de grosolanie si sensibilitate. Cred ca asa sunt si eu doar ca grosolaniile sunt ceva mai putine iar amestecul ramane luminos.