mosu' glumet care era s-o ia pe coaja

Ieri mama mi-a spus ce s-a intamplat intr-un birou de la serviciu; povestea m-a amuzat atat de tare incat seara tarziu am adormit zambind; Deci: intr-un birou asteptau pentru facturi un batran si un individ ceva mai tanar; cel tanar a fost intrebat pe ce strada sta; a raspuns ca sta pe strada X. La care mosneagul, fara sa-l intrebe nimeni zice: "ce bine de mine ca am casa mea si nu sunt nevoit sa stau pe strada".

In acel moment tanarul s-a infuriat din cale afara ba chiar dadea semne ca i-ar trage o bataie mosului. L-au linistit femeile cu "mai omule, tu chiar nu stii de gluma?".

Asta era povestea iar pe mine m-a amuzat teribil gluma mosului si reactia mult prea deplasata a celuilalt. Poate chiar statea in casa soacra-sii care exact in ziua aia tinuse sa ii aminteasca a cui e casa, mai stii?

Extrapoland, cred ca in spatele unei reactii exagerate sta cateodata o poveste pe care daca am cunoaste-o ne-ar tempera cheful de glume. Sau macar am schimba gluma:)

bem o cafea?

de suflet

cand ma simt bine am impresia ca pot zbura; e ca si cum din cateva miscari mai repezi m-as inalta si mi s-ar deschide aripi pana la marginea zarilor; razele soarelui m-ar mangaia cand ies din mare iar sufletul mi-ar fi usor ca fulgul; cand ma intristez mi-e sufletul greu si nu mai pot sa zbor; aripile sunt tot acolo dar nu se mai desfac si chiar daca as zbura gandurile mi-ar ramane grele agatate in vreo tufa de maracini; sunt convinsa ca am alta culoare cand sunt fericita;

iar sufletul mi se pare ca seamana cu o panza de paianjen; orice lucru marunt produce reverberatii peste tot; cu timpul inveti sa nu mai tresari din orice si nu mai permiti strainilor sa arunce pietricele; ba chiar inveti sa le azvarli inapoi -mai tare - pe masura disconfortului tau care a fost mai mare decat nepasarea interlocutorului. asta a fost la rubrica neplaceri - care se compenseaza cu rubrica avantaje; avantajele sunt multe cand iti dai seama ca lumea pe care o traiesti are mai multe culori decat lumea altora; si alta perspectiva si alta adancime si mai multa fermecatoare dezordine; trebuie insa sa fii atent cu dezordinea; nu e buna in exces; nimic nu e bun in exces; asa ca ma gandesc ca e bine cand exista echilibru; imi plac oamenii care vad lumea colorata dar care refuza sa devina victimele necoloratilor; devin competitivi si dupa criteriile lor - nu-i mare lucru; dar poarta cu ei o lumina si un zambet ce nu te lasa sa uiti ca la vita e bella...