marți, 10 februarie 2009

cuvinte

ieri am petrecut o zi minunata; am fost cu totii pe malul marii, era soare si cald, ne-am plimbat si am trancanit in voie, ne-am intalnit si cu alti doi oameni dragi cu care ne-am plimbat si am trancanit in voie; in timp ce vorbeam cu adina mi-am dat seama ca este una din putinele persoane cu care chiar pot sa vorbesc fara sa ma impiedic in sensul cuvintelor; si ma gandesc ca paradoxal, desi cuvintele exista pentru ca oamenii sa comunice, la un anumit nivel prin sensul lor limitat iti limiteaza comunicarea; sunt situatii cand vorbesti entuziasmat de cate ceva si spui ce simti si ce crezi despre lucrul acela, si vorbesti asa, cu tot sufletul de ai impresia ca iti izvoraste lumina din privire si te trezesti la un moment dat intrerupt de partenerul de discutie care iti atrage atentia ca de fapt cuvantul cutare inseamna un pic altceva... adica e bine si cum ai zis tu da' mai inseamna si altceva si tu te opresti nauc pentru ca daca ar fi fost pe aceeasi lungime de unda in niciun caz nu ajungea la... ma intelegi;
si vorbeam cu prietena asta a mea si ne-am spus atatea lucruri in 15' de conversatie ca m-a cuprins asa recunostinta ca exista oameni care se potrivesc cu noi; si m-am gandit ca exista un alt fel de comunicare dincolo de cuvinte cu sens strict, un soi de atingere de suflete; cand se intampla asta eu cred ca oamenii se invaluie in lumina si sclipesc ca niste licurici...

4 comentarii:

adinna spunea...

Ca sa continui imaginea pe care tu ai redat-o, ieri am fost cel putin doi licurici. Amandoi recunoscatori ca traiesc acea clipa si ca stralucesc.

laura s. spunea...

multumim licuriciule :))

fedaykinn spunea...

Ne pare bine ca ati revenit prin iarba noastra, licuricilor... )

laura s. spunea...

ce de licurici/pe-aici
:))