duminică, 19 iulie 2009

la piata


cand eram mica mergeam la piata - ma trimitea mama; nu imi facea o placere deosebita mai ales ca ma intorceam cu diverse cumparaturi "necorespunzatoare". Avea dreptate mama, de exemplu m-a trimis dupa flori ca era serbarea de sfarsit de an si trebuia sa ii duc d-nei invatatoare; m-am intors cu un buchetel de flori nemuritoare pentru ca ma convinsese vanzatoarea ca sunt foarte frumoase; intr-un final mama a conchis exasperata ca nu ma mai trimite dupa flori pen' ca vin cu toate rebuturile. Pe urma diferenta dintre marar, patrunjel si leustean era o chestiune peste puterea mea de intelegere; intr-un final le-am invatat dar nici astazi nu fac diferenta intre radacina de patrunjel si pastarnac. Chiar ma gandesc ca e o conspiratie si ca de fapt este o singura planta.

dar sa revin la ideea initiala; ulterior am crescut, mi-am facut declaratia de independenta si am inceput sa merg la piata din vointa si nevoi proprii. Atunci a inceput sa imi placa. Imi plac vanzatorii pentru ca sunt care mai de care mai colorati: vanzatoarea grasa cu vocea la fel de mare ca si ea care tipa dupa tine direct si fara complexe sa vii sa cumperi de acolo; luni de zile am cumparat de la ea pentru ca mi-era imposibil sa ma indrept in alta directie odata ce ma repera; pe urma m-a cuprins intr-o zi indignarea din pricina rosiilor fara gust care au imprumutat aceasta calitate si supei astfel incat am cumparat de la vecina de tejghea cu sentimentul ca fac oricum o mare magarie. Apoi l-am descoperit pe vanzatorul cu alura de militar care iti da impresia ca a fost detasat in piata pentru o perioada determinata. Are la vanzare putine produse, intre sase si opt si sunt aranjate in fata lui toate fara cusur, nici o frunza nu depaseste perimetrul stabilit. Are intotdeauna marunteii la locul lor si niciodata nu iti da sacosa cu ce ai cumparat pana nu ti-a dat in prealabil restul. Mai e si doamna cu aer sictirit care fumeaza continuu si care iti da senzatia ca in locul in care sta ea este mai intuneric nu-s' de ce, pe urma e turcoaica cu taraba de fructe, doamna care se imbraca sexi si isi inzestreaza produsele cu adjective nefiresti de genul "cirese virgine" - adica nu au mai fost mancate o data sau ce? -, doua perechi care vand de asemenea fructe si care seamana ca atitudine ceva de speriat in sensul ca femeile sunt harnice dar delicate iar domnii la fel de harnici dar ceva mai grosieri si tot asa. Imi place aglomeratia de zarzavaturi proaspete si fructe si verdeturi si bors si galagie si franturile inerente de conversatie:"- cu cat dai vinetele? - cu cinspe mii. - cat? cinspe mii de ani sa stai cu ele" dupa care urmeaza indignarea vanzatorului care renunta la politica de atragere a clientelei doar doua momente cat sa se stropseasca la cumparatorul cu arici in buzunar. E multa viata in piata.

8 comentarii:

Leo spunea...

Mi-e dor de pietele romanesti, colorate si galagioase. Bine aprovizionate mereu, si cu produse proaspete si ieftine inca...
De cate ori merg pe acasa, imi iau parintii de brat si tragem o raita pe acolo, asa, de distractie. :D

laura s. spunea...

asa-i ca-i frumos in piata?

Anonim spunea...

Mai tu ai talent, si spun asta pentru ca am recunoscut piata, care e chiar asa cum o descrii, mai putin cu tanti sexi, care mie nu mi se pare asa sexi.

laura s. spunea...

e, am zis "sexi" asa, sa nu fiu rautacioasa :)

Anonim spunea...

a, acum inteleg, da puteai si tu sa zici tanti cu colanti, sau cum se numesc

laura s. spunea...

erata: la randul 9 numarat de jos in sus in loc de "doamna care se imbraca sexi" a se citi "tanti cu colanti".

Anonim spunea...

haoleu, n-am mai fost de ceva timp pe acolo. tot in colanti e?

laura s. spunea...

sincer, kissako, de cateva zile nu mai e deloc.