luni, 30 august 2010


... eram prin clasa a saptea si un baiat s-a hotarat ca ma conduce spre casa; eram tare incantata de treaba asta mai ales ca era mai mare decat mine (pesemne era prin a opta); si eram atat de hotarata sa il tin de vorba ca nu am vazut sarma de care m-am impiedicat rau de era sa ma insir pe jos cat eram de lunga: pe urma n-am mai fost in stare sa zic nimic coerent pentru ca eram ravasita ca m-am facut de rusine si in acelasi timp ocupata sa ii arat baiatului ca nu imi pasa;


... alta data si cam pe la aceeasi varsta ma plimbam si trancaneam cu entuziasm nici nu mai stiu de pe unde veneam; m-am trezit ca interlocutorul ma opreste brusc punandu-si mana in fata mea; ei bine, daca nu facea treaba asta dadeam direct cu capul intr-un pom care crescuse stramb cu burta inainte exact pe directia mea de mers.


.... cu un baiat din cartierul vecin am fost la film la Republica; nu stiu cum dar pe drum m-a apucat asa o nevoie fiziologica urgenta (adica faceam pe mine) incat l-am adus acasa aproape alergand; ca sa nu ma fac de ras i-am zis ca am musafiri si am uitat si ma asteapta... ma rog; ala s-a uitat la mine si a zis: ma tu faci pe tine! dar io: nu, nu ce-ti veni, e urgent cu musafirii aia.


Azi as rezolva situatiile mai bine si fara atatea framantari dar azi lumea nu mai este la fel de nebun colorata. Nici nu as mai rezista la asa zbucium de fiecare zi :)

3 comentarii:

Amelian Pop spunea...

E tare sa fii cu capul in nori! E tare sa fii copil! E tare sa nu-ti pese de nimic, sa fie totul simplu :)

Anonim spunea...

Cand esti copil,orice situatie-limita de genul e tratata cu nonsalanta.Adultul insa o dramatizeaza si nu trece atat de usor,elegant si frumos precum un infantil.Ma bucur ca sunt copil si savurez fiecare clipa :)

nonsensuri spunea...

azi am toate sansele sa fac lucrurile...exact la fel...eventual sa-mi dau cu capul de o vitrina prea bine spalata...