luni, 5 octombrie 2009

chestii tari

nu prea imi plac pietrele; sunt dure si le-am incadrat demult (in epoca genunchilor juliti) in cutia cu lucruri agresive; sunt unii carora le plac pietrele colturoase si spun povesti despre poezia lor; le inteleg punctul de vedere sau mai exact inteleg ca nu suntem toti la fel; paradoxul il constituie pentru mine pietrele rotunde si cele colorate; pe malul marii gasesti tot timpul anului pietre rotunde albe, caramizii sau albastrii care se cuibaresc frumos in podul palmei si sunt calde; am cateva si acasa, in locul cu lucruri frumoase; mai am si un mar rosu din marmura - pe-asta pun mana cu fereala, mereu am impresia ca frige - si am si un glob de cuart (sau ce-o fi) roz marmorat pe care am dat o gramada de bani si nu inteleg ce cauta la mine acasa (cred ca m-a hipnotizat vanzatoarea, intamplarea se petrecea intr-unul din magazinele cu "chestii" in general inutile dar despre care ti se explica ca fac bine la karma).
asta despre pietre mici; pietrele mari cum sunt muntii ma sperie de-a binelea iar locuitul timp de un an intr-o localitate inconjurata de munti era sa imi sufoce rau spiritul meu de om de stepa; asa ca intr-o zi cand m-a intrebat sefu' cum ma simt in orasul lor i-am explicat ca ma strang muntii de gat; intr-o luna aveam aprobat transferul inapoi la constanta, cred ca am impresionat cu ceva (sau au vrut sa scape de mine :).
...a, era sa uit diamantele - imi plac foarte tare; diamantele imi par paradoxul suprem; cum poate ceva atat de rece sa "arda" atat de frumos in lumina nu pricep si pace; de-aia or fi si atat de scumpe; paradoxurile astea.
...am o parere foarte buna despre sculptori. se ocupa de "cumintirea" pietrelor si ca sa faci asa ceva trebuie sa fii foarte puternic. si sa nu iti fie frica de pietre. de fapt nu cred ca e vorba de o relatie de subordonare; mai degraba una de dragoste. chiar asa.

3 comentarii:

fedaykinn spunea...

ti-au aprobat transferul fiindca nu cred ca intelegeau haiku-urile tale de pe peretii biroului. erau prea colorate pentru mintea lor :))

Fanfan spunea...

;o) prima piatra (semipretioasa)care imi vine in minte este topazul, pt ca unii dintre primii cercei pe care i-am primit cadou in copilarie si singurii pe care am reusit sa nu ii pierd pana acum, sunt din topaz. apoi, dintre cele pretioase, imi mai place smaraldul... cica e piatra zodiei mele (cu toate ca nu prea cred in superstitii). pietrele gri nu ma atrag, in schimm imi place vara, la mare sa stau intinsa direct pe o piatra mare, gri si calda ;o)

laura s. spunea...

fedaykinn: e posibil sa fi cantarit ceva :)
fanfan: eu nu mai am nicio pereche de cercei intreaga de cand eram mica; asa ca ia masuri sa-i transmiti in regula viitoarei generatii :)