joi, 1 octombrie 2009

drum printre castane




.... mergeam la gradinita cu mama care ma tinea de mana; probabil ca era frumoasa ziua de toamna dar pentru mine a devenit magica atunci cand o castana a fost cat pe-aci sa-mi cada in cap; a facut "poc" si s-a rostogolit rotund la picioarele noastre; am fost asa de incantata incat pana la gradinita am palavragit numai despre castana;


.... ma intorceam de la gradinita cu adi daduica, admiratorul meu infocat; fusese plecat la bunici in vacanta si nu mai vroia sa se intoarca; cand a epuizat toate argumentele tatal lui i-a spus "tati, hai acasa ca te asteapta laura, plange dupa tine"; cica adi daduica si-a luat imediat bagajul si a venit; asa ca treceam amandoi pe aleea de castani catre casa.


.... din scoala generala tin minte castanele cu elastic facute de baieti .


.... in facultate mi-am cumparat o pereche de pantofi cu toc (printre primii din viata mea); i-am purtat rar si i-am avut multi ani dar mi-au fost tare dragi pentru ca aveau botul rotunjit si culoarea ca de castana (maroniul acela roscat care mi se pare mie una din nuantele perfecte);


....zilele trecute am fost cu fetita mea in parc si o alta fetita (tot de un an si un pic) i-a dat o castana si pe urma inca una; ma uitam la mainile grasute care faceau schimb de mingiute maronii iar starea de bine nu-mi era tulburata decat de teama ca o sa le inghita :)


... eu cred ca in definitia toamnei ar trebui sa intre neaparat castanele ; intr-o posibila definitie a zilei perfecte sa intre o zi de toamna cu lumina molcoma si castane rotunde; iar casa noastra va avea cu siguranta ceva din culoarea castanelor;


.... de-a lungul timpului am incercat si eu sa adun castane, cat mai multe castane; imi place senzatia de rotund din podul palmei si umezeala lor cand sunt proaspat iesite din teaca; apoi am patit ce pateste toata lumea, le-am adus in casa sau le-am pastrat in posete ca sa le regasesc peste cateva zile uscate si innegrite ca o veste proasta;


....asa ca nu le mai adun; le mangai si le las sa isi vada de drum; unele lucruri trebuie lasate sa isi vada de drum; altfel ajungi sa pastrezi incuiate in casa vestigii vestede in locul unor amintiri frumoase.


3 comentarii:

Anonim spunea...

mie castanele imi amintesc de curtea scolii inconjurata de castani, de festivalul vinului de la Timisoara, care cred ca se apropie, daca nu a trecut (si imi pare rau ca l^am ratat in ultimii ani, nu pentru vin, ci pentru castanele coapte proaspat si pentru must) ;o)

sayadinna spunea...

am sa iti daruiesc o pereche de cercei din castane exact ca ai mei..facuti bineinteles de mana mea:)asa cado

laura s. spunea...

fanfan: eu am fost in Timisoara o singura data la sfarsitul facultatii dar mi-a placut mult; imi pare rau ca nu am prins vreun festival al vinului ca suna tare bine din ce spui tu.
sayadinna: meserias "cado" :)