despre dumnezeu

m-am luat cu vorba zilele trecute si mi-am promis sa scriu ceva despre dumnezeu; am scris cu d mic pentru ca stiu ca nu se supara din atata lucru;
scriu doar ce cred eu despre asta mai exact ce simt; citeam undeva ca, spre deosebire de barbati, femeile sunt mai aproape de divinitate pentru ca ele simt mai degraba asta si nu pierd vremea incercand o viata sa priceapa care teorie e mai adevarata decat alta;
dar sa incepem cu inceputul; in primul rand trebuie facuta diferenta intre religie si credinta; credinta este ceva-ul din sufletul omului care il sustine si in care crede, care il ajuta sa mearga mai departe si care ii umple sufletul de liniste si bucurie; religia este un fel de "forma institutionalizata" a credintei; ca orice institutie are pacate. lumesti.
Eu cred ca nimeni nu are voie sa spuna "religia mea e mai buna". O astfel de afirmatie face pe deplin dovada unei intolerante care - asa cum ne-a dovedit istoria- nu a dus la nimic bun. Prin urmare fiecare are dreptul sa imbratiseze ce religie doreste; atata vreme cat omul este credincios si traieste in armonie cu universul si cu sufletul impacat totul este in regula.
Pentru ca despre dumnezeu s-au spus multe si oamenii si l-au imaginat in multe feluri; mie nu-mi place ideea unui dumnezeu razbunator, care ne contabilizeaza fiecare greseala, care ne pregateste un loc neplacut cu fum de pucioasa si alte asemenea dupa ce nu vom mai fi, care imagineaza icoane cu sfinti incruntati la care ti-e frica sa te uiti pentru ca te privesc cu asprime de pe perete; si pentru ca tot am ajuns la icoane vreau sa spun ca am fost asta vara la Manastirea Agapia unde am fost impresionata de picturi; au fost realizate de pictorul N.Grigorescu si rar mi-a fost dat sa vad asa niste imagini frumoase; toti sfintii si fecioara Maria si Isus te priveau cu blandete si culorile erau minunate si erai bucuros ca te afli in locul acela; asa am dedus eu ca pictorul era un om tare bun de a fost in stare sa picteze asa frumos;
Am citit odata ceva despre dao si daoism care mi-a placut tare mult; spunea ca dao este forta care face sa creasca lucrurile, care este pretutindeni, care este pur si simplu dincolo de cuvinte si de ce am putea noi sa imaginam, comentam, contrazicem, etc. Asa ma gandesc si eu la dumnezeu; ca este pretutindeni inclusiv in noi, ca este de o bunatate nesfarsita, ca il simtim atunci cand suntem buni si impacati si iubitori, ca nu trebuie decat sa ne incadram ritmului firesc al lucrurilor pentru a trai in armonie cu lumea si pentru a fi fericiti. Uite asa pur si simplu fara dogma, fara vinovatii ce nu au legatura cu lucruri intradevar rele. Si, in felul acesta ajung eu la biserica cand am sufletul deschis, in felul acesta nu-i consider pe musulmani, daoisti, budisti necredinciosi, in felul asta sunt fascinata de bisericutele noastre si clopotele si toaca de lemn dar si de moschei si cantecul din ele.
Si simt eu ca Dumnezeu exista si ca il avem fiecare in suflet numai ca suntem prea ocupati sa ii dovedim celuilalt ca nu are dreptate...