marți, 24 martie 2009

stam pe bordura?

Mi-e dor sa mai stau pe bordura. Nu mai stiu exact cand am inceput sa stau pe borduri si nu mai stiu nici cand am incetat. Cu siguranta insa in timpul liceului si al facultatii stateam deseori pe bordura. Vara. De cele mai multe ori seara. Prin 1994 m-am simtit minunat. In vara aceea dadusem bacul iar in toamna am intrat la facultate. Serile ieseam in cartier "la rampa". Rampa era din beton si lipita de peretele unei vile de langa blocurile noastre. Ne adunam acolo o gramada de baieti si fete si palavrageam pana la ore tarzii din noapte. Am fi stat pana dimineata daca parintii nu se sesizau intr-un final si ne fixau cate o ora de venit in casa. Iar rampa era calda de la soarele din timpul zilei si noi stateam fara griji exceptand grija cucoanei de la etajul 4 care arunca cu borcane si cuvinte urate in noi. Intr-o noapte din luna august cand intunericul era cald si prietenos am vazut o ploaie de meteoriti, a fost extraordinar. Organizam si "deplasari" mergeam de faceam baie in mare noaptea, iar intr-o dimineata eu am organizat grupul de 3 persoane care a mers sa vada rasaritul. L-am vazut dar in prealabil am tremurat pentru ca gresisem ora ... evenimentului.
Tot in vara aceea cineva a implinit 18 ani si l-am sarbatorit intr-una din casutele din Satul de Vacanta. Spre dimineata am plecat, eram trei si am mers pe jos vreo 6 kilometri pana la noi in cartier. Am ajuns la alimentara din colt si, intrucat era foarte devreme, navetele cu lapte stateau in fata noastra livrate si nepreluate. Pe vremea aceea laptele era la sticle de un litru cu capac simpatic de hartie argintie care nu opunea rezistenta la desfacere. Asa ca am luat o sticla de acolo si am baut-o frateste toti trei pe bordura din spatele blocului meu. Apoi am fost politicosi si am pus sticla la loc. Ne-am gandit daca ar fi potrivit sa punem si bani in ea dar am decis ca banii nu au ce sa caute in sticle. Este una din cele mai dragi amintiri de atunci. Mi-e dor de senzatia de libertate din zilele acelea cand simteam ca nu am inceput si nici capat (nici capatai probabil :)) si imi sunt dragi oamenii pe care ii vad stand pe borduri nestingheriti de faptul ca si-ar putea sifona/murdari/pata hainele sau imaginea.

7 comentarii:

fedaykinn spunea...

absolut, banii aia ar fi jignit contextul :))

laura s. spunea...

hi hi hi

Anonim spunea...

Asa cum spuneam fiecare vede si ii place intr-o poveste lucrul care il caracterizeaza.In cazul nostru lui Fedaykinn ia placut partea cu neplata facturilor.
Laura ai un suflet boem de artist fericit de fiecare zi pe care o traieste.Felicitari,si incearca sa ramai asa desi cred ca iti este foarte greu in aceasta lume pragmatica .

laura s. spunea...

de fapt ma prefac, in viata de zi cu zi spun numai rautati :)
si vad ca ti-e dor de fedaykinn, nu-l lasi si pace; eu zic sa iti faci bloc ca sa putem comenta si noi pentru egalitate de arme...

Anonim spunea...

Da,asa este de multe ori spunem lucruri rele cu sau fara voie.In schimb e bine ca iti pui creativitatea si te straduiesti sa scrii lucruri frumoase si optimiste pentru ca daca iti doresti cu adevarat,acestea devin realitatea mai devreme sau mai tarziu ?
Cat despre Fedaykinn ce sa zic...e mort dupa mine, stii tu ....cu nabadai.

laura s. spunea...

blog pardon; de fedaykinn daca zici ca e dragoste noi "astilalti" nu ne bagam...

adriana spunea...

prin august 85 mai ploua cu meteoriti ...prin august 93 parca si-aplimbat cometa haley coada si pe la noi...pe cei dein94 se pare ca i-am rarat